Ajungi la 2 in camera. Nu e ca acasa. E diferit. Foarte. Mergi pe un drum intunecat de unu singur, constiinta ta mustrandu-te in mod constant. Te bucuri cand mai vezi cate un om. Observi orice amanunt, in special cainii. Ajungi in fata caminului. Becu ala imens te orbeste. Desi stii unde esti, te uiti si incerci sa citesti. 22. Cauti portofelul. Mini atac de panica. Esti nerabdator sa auzi acel sunet. Bip. Intri. Din nou singur. Incepi si urci si tot ce vezi e cate unu care e panicat. Si urci. Si urci. Si urci. Il vezi. IV. Cum cacat e asa cald?! Incepi sa ai indoieli in legatura cu abilitatea ta de a comunica cu oamenii. Simti cum te judeca toti. Toti incearca sa o ascunda, dar se uita. E un fel de walk of shame. Ajungi in camera. Cu speranta ca poate poate au uitat sa inchida usa si nu tre sa te caci pe tine sa cauti cheia, incerci usa. Incuiat. Scoti portofelul si incepi. De fiecare data ajunge mai adanc in buzunar. Cand prinzi cheia, dupa 2 minute, arati de parca tocmai ai fi dat un maraton. Ajungi in camera si realizezi ca pana si unicul moment in care esti doar tu de unu singur e futut. La baie becul palpaie iar la dus e doar un furtun. Ai de ales. Epilepsie sau dus in care pur si simplu arunci apa pe tine cu mana. Neavand de ales, le faci pe amandoua. Ajungi in pat si crezi ca in final e momentul tau. Momentul in care esti tu si gandurile tale. Momentul in care vei analiza ziua ta. Fii si tu organizat. Pula. Ajungi in pat si din nou te caci pe tine de cald pentru ca geamu e inchis si pute de la besinile colegilor care dorm. In astfel de momente ajungi sa pretuiesti in viata o buda cu un bec care nu palpaie, sau o simpla adiere de vant. Multumesc.Salut si o zi buna.