De 5 ore ascult aceeasi melodie.Aceeasi.E incredibila.Nu stiu,imi da asa o stare...Ciudata.O stare de liniste perfecta.O liniste nealterata,o liniste autoindusa.O liniste pe care de multe ori o caut,si nu o pot gasi.Ei bine,am gasit-o.E perfecta.E incredibila.Pot pur si simplu sa inchid ochii,si sa uit de absolut tot.De orice problema am,oricat de mica.Oricat de mare.Ma face sa uit de absolut tot ceea ce ma imi provoaca nervi,stres,discomfort.Ma face in acelasi timp sa uit de tot ceea ce imi aduce bucurie,fericire,iubire.Pur si simplu inchid ochii.Si pot fi orice vreau.Pot fi o frunza in vant,pot fi un scuipat aruncat pe asfalt.Pot fi orice.Pot fi eu,asa cum imi doresc sa fiu.Fericit.Da stiu,postu asta e cam in contradictoriu cu ceea ce tocmai am scris ieri.Nu conteaza.O zi sunt fericit,o zi sunt amarat.Asa e viata.Si o iubesc.Asa cum e.Imi place asta la mine.Uite la ce am ajuns,de la o melodie.Sa revin.Melodia.Melodia se numeste Iron,de la Woodkid.Singura parte proasta e ca,de fiecare data cand se termina,in timpul ala in care ii dai repeat,esti nevoit sa te trezesti un pic la realitate.Sau e partea buna?